E timp pierdut sa lupti cu propria prostie. E timp pierdut sa asisti la lupta unui prost cu propria sa prostie. De doua ori mai mult!
E condamnabil sa rapesti timpul celor ce nu-ti datoreaza nimic, nici macar respect!
cuiab n-a fost de cand l-am remarcat si pana n-a aparut un sonat, un fenomen. Fenomen a devenit sonatul, unul nedorit.
E timp pierdut sa pretinzi sa arati ca n-ai vrut sa arati ce mari calitati ai vizavi de altul, nu conteaza cine.
Cine n-a avut replica la criticile lui cuiab refuz sa cred ca n-a avut verticalitate! Poate n-a vrut SA-si PIARDA TIMPUL! Dar sonatii au timp! Pentru ei timpul e de doua ori infinit!
In cinci ani eu personal n-am citit aberatii, jigniri si deliruri pe tot GDul ca-n juma de an de blog incuiab! Unde nu a lipsit dialogul non-stop intre el si acolitii lui! Unde a lipsit si bunul simt si umorul sanatos si ideile si limbajul de lemn. Ce doar traim ERA PLASTICULUI.
Deci cine ce a castigat? Sonatul timp. Nimeni nimic.
Cine ce a invatat de la individul incuiab? Ca ura nebunului nu poate fi stapanita cu vorba buna! Ca daca nu-ti place de cineva si vrei sa-l distrugi strici linistea celor din jur instigandu-i asupra lui. Ca intretinand scandalul permanent nimeni nu mai are curaj sa te infrunte. Si daca indrazneste unul mai curajos il linseaza cu gasca de lingai .Numai la tigani am vazut asa ceva.
Intrebare lui incuiab:
-Bre,nu te supara, mata esti tziiiiigaaan?
(pronunta rar, taraganat. e, cum suna? iti place, nu-i asa?)
